Comemorarea deținuților politici de la Târgu Ocna. Mesajul transmis de protopopul Nicolae Zaharia

Comemorarea deținuților politici de la Târgu Ocna. Mesajul transmis de protopopul Nicolae Zaharia

Comemorarea deținuților politici care au suferit în temnițele comuniste a avut loc pe 18 februarie, de la ora 9.00, la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Târgu Ocna, evenimentul fiind organizat diferit față de anii precedenți.

Programul religios a început cu citirea Acatistului Sfântului Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana. Ulterior, participanții au format un culoar până la osuarul unde au fost depuse rămășițele celor deshumați din gropile comune, aprinzând candele în semn de respect și reculegere. În cadrul evenimentului, protopopul de Onești, părintele Nicolae Zaharia, a transmis un mesaj dedicat memoriei celor care au suferit în închisorile comuniste.„Dragi frați ai noștri pentru Hristos, Astăzi ne-am strâns laolaltă, cu binecuvântarea Părintelui nostru Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, în liniște și cu respect, pentru o comemorare religioasă a mărturisitorilor creștini din temnițele și lagărele regimului comunist din România. Au fost ani în care libertatea de conștiință a fost zdrobită, iar credința a devenit motiv de persecuție. În închisori precum Închisoarea Pitești, Închisoarea Aiud sau Penitenciarul Gherla, dar și în locuri de suferință precum Spitalul Penitenciar Târgu Ocna, oameni de toate vârstele – preoți, monahi, intelectuali, țărani, studenți – au fost supuși bolii, izolării și umilinței pentru convingerile lor. Mulți au plecat dintre noi în tăcere, din saloane reci, departe de familie, dar cu credința păstrată vie în inimă. Nu îi pomenim pentru a redeschide răni sau pentru a transforma durerea în arme, ci pentru a păstra vie memoria unor destine frânte de un sistem totalitar, care a încercat să controleze nu doar trupurile, ci și sufletele. Comemorarea religioasă de astăzi nu este un gest politic și nici o revendicare ideologică. Este un act de conștiință. În fața suferinței lor, suntem chemați la reflecție, la responsabilitate și la prețuirea libertății pe care o avem astăzi – libertatea de a crede, de a vorbi și de a ne exprima fără teamă. Îi cinstim cu sobrietate și demnitate, fără a absolutiza oameni sau a ignora complexitatea istoriei. Nicio societate nu poate fi sănătoasă dacă uită suferința celor persecutați pentru credință și pentru convingerile lor. Ne dorim ca memoria lor să ne îndemne la mai multă umanitate, la dialog și la respect reciproc. Iar din suferința și răbdarea lor să învățăm că demnitatea umană nu poate fi închisă între ziduri.Dumnezeu să-i odihnească!”