România, îngropată în datorii: datoria externă a depășit 227 miliarde de euro
Datoria externă a României a ajuns la 227,5 miliarde de euro. Avertismentul dur al unui deputat din Bacău
Datoria externă a României a înregistrat o creștere accelerată în ultimii zece ani, ajungând de la 90,4 miliarde de euro la 227,5 miliarde de euro, o evoluție care ridică semne de întrebare majore privind sustenabilitatea economică a țării. Subiectul a fost readus în atenția publică de deputatul băcăuan al Acțiunii Conservatoare (ACT), Robert Alecu, printr-o postare dură în mediul online.
Parlamentarul băcăuan Robert Alecu atrage atenția că problema datoriei nu se rezumă doar la volumul impresionant al împrumuturilor contractate de statul român, ci mai ales la modul în care aceste sume au fost utilizate. În opinia sa, creșterea datoriei externe nu a fost însoțită de o consolidare reală a economiei, ceea ce amplifică riscurile pe termen mediu și lung.
„O țară care produce puțin și importă mult ajunge inevitabil să se finanțeze din datorie. Fără o bază economică solidă, împrumuturile devin o soluție repetitivă, iar costurile sunt transferate către cetățeni și generațiile viitoare”, avertizează deputatul ACT, Robert Alecu.
Deputatul Robert Alecu subliniază că ajustările bugetare sau măsurile de austeritate pot corecta temporar dezechilibrele financiare, însă nu pot substitui lipsa investițiilor în producție, industrie și valoare adăugată internă. În acest context, datoria externă riscă să se transforme într-o povară structurală, greu de susținut în absența unei economii productive.
Potrivit deputatului băcăuan, discuția despre datoria externă a României trebuie purtată deschis și responsabil, nu doar din perspectiva sumelor împrumutate, ci și a capacității statului de a genera venituri prin producție și exporturi. Fără o schimbare de direcție în politicile economice, împrumuturile vor continua să fie principalul mecanism de finanțare, cu impact direct asupra nivelului de trai.
Creșterea datoriei externe readuce în atenție vulnerabilitățile economiei românești și necesitatea unor politici publice orientate către dezvoltarea industriei, reducerea dependenței de importuri și crearea unei baze economice capabile să susțină, pe termen lung, obligațiile financiare ale statului.
