Criza salubrizării din Bacău: decizii luate „din mers”, primari revoltați și un sistem care nu mai funcționează

Criza salubrizării din Bacău: decizii luate „din mers”, primari revoltați și un sistem care nu mai funcționează

Criza salubrizării din județul Bacău scoate la iveală un mecanism administrativ care funcționează în regim de avarie și cu decizii care se schimbă de la o oră la alta. În centrul acestei situații se află ADIS Bacău, instituția responsabilă de gestionarea serviciului, dar care, potrivit propriilor declarații, nu poate indica nici măcar în acest moment care sunt localitățile ce vor beneficia de soluțiile de urgență. Directorul executiv Sorin Boghiu a admis public că nu există o listă clară a unităților administrativ-teritoriale vizate, explicând că acestea vor fi stabilite „în funcție de necesități” și de capacitatea fiecărei primării de a se descurca pe plan local. Mai mult, acesta a recunoscut că situația este atât de volatilă încât se poate modifica „peste o oră”, în funcție de modul în care fiecare administrație locală reușește să-și organizeze propriul serviciu. În aceste condiții, deciziile sunt luate fără o bază stabilă, iar planificarea devine aproape imposibilă.

Contractul de 270.000 lei: soluție temporară sau capcană administrative

În paralel, soluția propusă de autorități – utilizarea plafonului de 270.000 de lei pentru achiziții directe – ridică, la rândul ei, probleme serioase. Acest prag legal limitează atât durata, cât și eficiența intervențiilor, în condițiile în care necesarul diferă semnificativ de la o localitate la alta. Volumul de deșeuri, numărul de platforme și distanțele de transport creează situații în care aceeași sumă poate acoperi doar câteva zile de activitate în orașele mari. Primarul municipiului Moinești, Valentin Vieru, avertizează că un astfel de contract nu ar acoperi mai mult de 10-12 zile, după care administrațiile locale s-ar afla din nou în blocaj, fără posibilitatea legală de a încheia alte contracte similare.

Orașele se gândesc să se desprindă din sistem

În lipsa unei soluții funcționale la nivel județean, unele orașe au ales să acționeze independent. Onești și Moinești au reușit să-și asigure continuitatea serviciului prin contracte directe sau și prin reorganizarea resurselor proprii, semnalând astfel o ruptură tot mai evidentă între administrația centralizată și nevoile reale din teritoriu. Această tendință este confirmată și de declarațiile primarului din Dărmănești, Toma Constantin, care atrage atenția că orașele mari susțin financiar sistemul și iau în calcul ieșirea din ADIS, o decizie care ar putea destabiliza complet mecanismul existent.

Primarii improvizează: de la contracte directe la colectare „în regie proprie”

În mediul rural, situația este gestionată prin improvizații și soluții de avarie. Primarul comunei Gura Văii, Silviu Tinei, a declarat că va recurge la colectarea cu resurse proprii, reorganizând programul și reducând costurile. O abordare similară există și în Târgu Trotuș, unde primarul Cătălin Sabău a ajuns să monitorizeze direct procesul de colectare, trimițând oameni în teren pentru verificarea tomberoanelor și controlul cantităților.

În aceste condiții, responsabilitatea a fost transferată, în mod informal, de la sistemul centralizat către fiecare primărie în parte. Pe fondul acestor disfuncționalități, tensiunile au escaladat, iar discursul primarilor a devenit extrem de dur. Acuzațiile vizează lipsa de reacție a conducerii ADIS, întârzierile în organizarea licitațiilor și absența unor măsuri preventive, în ciuda avertismentelor repetate. Se vorbește deschis despre neasumare și despre un aparat administrativ care nu a reușit să gestioneze o situație previzibilă. În acest context, unii edili cer demisii și pun sub semnul întrebării eficiența întregului sistem.

Blocaj între lege și realitate

Ancheta relevă că blocajul nu este generat de un singur factor, ci de o combinație de limitări legislative, decizii întârziate și lipsă de coordonare. Plafonul pentru achiziții directe restrânge opțiunile, contractele existente pentru depozitare cu Ecosud complică fluxurile operaționale, iar diferențele dintre localități – fie că vorbim de bugete, infrastructură sau capacitate administrativă – fac imposibilă aplicarea unei soluții uniforme.

Blocaj între lege și realitate

În final, imaginea de ansamblu este cea a unui sistem scăpat de sub control, în care fiecare actor încearcă să găsească soluții pe cont propriu, în lipsa unei direcții centrale. Până la identificarea unei soluții reale, consecințele se vor vedea direct în teren – acolo unde gunoiul nu mai ține cont de proceduri, ședințe sau justificări.