Schitul „Sfânta Treime” din Lapoș, Dărmănești, a fost reînființat după aproape 200 de ani de la dispariție
de Claudiu Tiberius Ștefănescu

Sunt locuri care nu dispar. Doar așteaptă ca oamenii să-și amintească de ele.
Schitul „Sfânta Treime” de la Lapoș, Dărmănești a fost un vechi așezământ monahal istoric, aflat azi în stadiu de ruine.
Povestea lui coboară în prima jumătate a secolului al XVIII-lea.
Potrivit Doxologia, schitul a fost întemeiat de Schimonahul Ioil Sihastrul, ucenic al Sfântului Ierarh Pahomie, Episcopul Romanului. Ioil s-ar fi retras „sub muntele Lapoș”, lângă Dărmănești, pe la 1734, iar în 1737–1738 oamenii locului ar fi ridicat acolo o biserică închinată Sfintei Treimi.
Schitul a avut, se pare, un rol spiritual important pentru zona Lapoș–Dărmănești, inclusiv pentru familiile de ardeleni stabilite în această parte a Moldovei, fiind descris ca o „vatră a rugăciunii” și un punct de identitate ortodoxă pentru comunitățile de la trecători.
Fondatorul, Cuviosul Ioil Sihastrul, ar fi murit în 1757 și ar fi fost înmormântat chiar în sihăstria ridicată de el. După aceea, ucenicii ar fi continuat rânduiala locului.
Momentul de ruptură vine în jurul anului 1850, când schitul ar fi ars sau și-ar fi încetat existența după incendii și primejdii. Doxologia spune că, după incendiu, obiectele sfinte salvate au fost duse la două biserici parohiale din zonă.
O legătură concretă se vede la Biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil” din Lapoș, Dărmănești, construită în 1813 ca mitoc al vechii Mănăstiri/Schit Lapoș. Primăria Dărmănești notează că o bună parte dintre icoane, sfeșnice și strane provin de la vechiul schit, după închiderea lui din 1850; tot acolo sunt menționate cărți vechi valoroase moștenite: Cazanie de București 1732, Apostol de Râmnic 1784, Evanghelie de Blaj 1745, Strastnic de Blaj 1800, Triodion de Blaj 1813.
În ultimii ani, locul a revenit în atenție. Acum TV scria în 2022 că schitul „are șansa de a fi reconstruit”, după ce ruinele ar fi fost redescoperite în vara acelui an, după circa 172 de ani de uitare.
În iunie 2025, de Rusalii, la ruinele Schitului Lapoș cu hramul „Sfânta Treime” a avut loc o slujbă religioasă cu sobor de preoți și participarea credincioșilor și a reprezentanților administrației locale din Dărmănești. Articolul îl descrie ca loc de pelerinaj, rugăciune și simbol al identității locale.


La Lapoș, în orașul Dărmănești, un loc încărcat de istorie și rugăciune a revenit astăzi la viață. Schitul Sfânta Treime, veche vatră monahală legată de numele schimonahului Ioil Sihastrul, a fost sfințit și reînființat, după o lungă perioadă în care a rămas doar în memoria locului și în urmele păstrate peste timp.


La Lapoș, după aproape două secole, Schitul Sfânta Treime nu mai este doar o amintire. Este din nou loc de rugăciune.







