Ziua Apei, sărbătorită la Onesti

Ziua Apei, sărbătorită la Onesti. Primăria municipiului Onești, prin Compartimentul Protecția Mediului și Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi Onești , derulează proiectele  ECO(N)EȘTI – ECO-ȘCOALA.

Astfel sărbătoresc Ziua Mondială a Apei din data de 22.03.2022, prin desfășurarea, în intervalul 21.03.2022 – 23.03.2022, a unor manifestări menite să concentreze atenția comunității asupra problemelor legate de apă – această resursă atât de valoroasă și necesară vieții pe Pământ.
Anul acesta, subiectul principal al manifestărilor îl constituie apele subterane. Sub titlul „ Ape subterane – Faceți vizibil invizibilul ”, Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi Onești va fi gazda unor dezbateri, prezentări și experimente practice, cu ecou asupra  cunoașterii și înțelegerii rolului vital al apelor subterane legat de  sistemele de apă și canalizare, agricultură, industrie, ecosisteme și adaptarea la schimbările climatice, participanți fiind elevi, cadre didactice și reprezentanți ai compartimentelor de specialitate din cadrul Primăriei municipiului Onești.

 

Participanți

 

Compartiment Protecția Mediului – Primăria municipiului Onești – Cons. Sup. Ing. Hulubei Anca

Coordonator Eco-Școala – prof. Băncilă Mirela

Prof. protectia mediului – Bucă Mihaela

Prof. biologie și protecția mediului – Motea Mirela

Prof. biologie – Ioniță Sorina

Elevii clasei XII C1 – profil protecția mediului

Elevii clasei IX C1 – profil protecția mediului

Elevii clasei X P3 – profil economic

ECO(N)EȘTI – ECO-ȘCOALA

ZIUA MONDIALĂ A APEI – 22.03.2022

Ape subterane – Faceți vizibil invizibilul

 

Apele subterane și poluarea acestora cu nitrați​

​Prin ape subterane  înțelegem straturile intinse de apă, care circulă în porii și fisurile rocilor, în interiorul scoarței terestre. În anumite condiții hidrogeologice, apele subterane pot ieși la suprafața terenului sub formă de izvoare.

​Apele subterane provin fie din infiltrația directă a precipitațiilor atmosferice, fie din infiltrarea apei de suprafață prin malurile permeabile ale râurilor și lacurilor – aceasta poartă denumirea de apa vadoasă. O mică parte din apa subterană provine din condensarea vaporilor de apă, în porii rocilor subterane – aceasta poartă denumirea de apă juvenilă.

​Apele subterane sunt o sursă importantă de apă potabilă. Marea parte a populației se folosește de apa subterană cu scopuri alimentare si agricole. Nivelul apei freatice ( apa subterană provenită din apa de infiltrație, din care se alimentează izvoarele și fântânile ) este influențat direct de precipitații, crescând la ploi și scăzând la secete.

​Apa subterană contaminată are efecte negative asupra sănătății. În zone în care instalarea foselor septice nu este corectă, deșeurile umane pot contamina sursa de apă. Deșeurile pot conține bacterii cauzatoare de hepatită, care pot duce la distrugeri iremediabile ale ficatului.
De asemenea, deșeurile pot cauza dizenterie, care duce la diaree severă, deshidratare și în unele cazuri chiar moarte. Problemele adiționale de sănătate includ otrăvirea, care poate fi un rezultat al folosirii excesive a pesticidelor și îngrășămintelor, sau a substanțelor chimice naturale. Substanțele chimice se infiltrează în sursele de apă, otrăvindu-le. Consumul de apă dintr-o astfel de sursă poate duce la efecte grave pentru sănătate.

​Spre regret, multe dintre fântânile noastre sunt deja poluate, una din principalele probleme constând în poluarea cu nitrați.  

​Nitrații, alături de nitriți, sunt niște componenți naturali ai solului ce provin din mineralizarea substanțelor organice azotoase de origine vegetală și animală, sub acțiunea microorganismelor existente în sol. O parte din nitrați și nitriți este absorbită de rădăcinile plantelor și servește ca materie primă pentru sinteza proteinelor și altor compuși cu azot, iar altă parte este antrenată de apele de suprafață sau de cele care se infiltrează în sol.

​Nitrații (NO3) sunt prezenți în mod natural în sol, apă, plante și alimente (carne), dar și în aer, însă nivelele nitraților din sol și apă pot fi crescute prin intermediul activităților umane, ca exemple fiind utilizarea fertilizatorilor pe bază de azot, creșterea cantității de deșeuri azotoase din

fermele de animale și păsări, precum și  tratamentul apelor reziduale urbane. Un alt exemplu de poluare cu nitrați îl constituie toaletele din curte, fosele septice individuale, utilizate in prezent de

peste o treime din populația țării, acestea fiind  construite și exploatate fără respectarea unor minime norme de igienă și sănătate.

​În natură, în zonele unde omul nu a intervenit, nitrații se găsesc în sol in cantități între 0-2,5 mg/L – conform EPA (United States Environmental Protection Agency), OMS (Organizatia Mondiala a Sănătății), IARC (International Agency for Research on Cancer). Atunci când conținutul de nitrați din sol depăsește 2,5mg/L surplusul se datorează poluării iar aceasta indică faptul că zona a fost afectată de activitățile omului.

Cum ne afectează sănătatea nitrații din ape?

​Buni pentru plante, dar nu pentru oameni, nitrații sunt dăunători sănătății bebelușilor și femeilor însărcinate.

​Odată ingerați prin apă sau alimente contaminate, nitrații se transformă în nitriți – substanțe mult mai toxice decat nitrații, în urma contactului cu microflora bacteriană a stomacului. Efectele ingerării unei cantități de nitrați peste limita admisă pot fi: hipertensiune, disfuncții ale sistemului circulator și ale glandelor tiroide, cefalee, urticarii, intoxicație, cianoză severă, în timp, chiar și unele tipuri de cancer.

Nou-născuții sunt cei mai vulnerabili în ceea ce privește contaminarea cu nitrați, deoarece flora lor microbacteriană nu este încă dezvoltată pentru a lupta cu aceștia. Astfel, nitrații se transformă în nitriți – care sunt cu mult mai toxici, iar efectele pot varia de la probleme gastrice, diaree infecțioasă, urticarii si iritații – pana la methemoglobinemie.

Methemoglobinemia este cea mai periculoasă afecțiune pe  care contaminarea cu nitrați o poate genera la sugari – afecțiune cunoscută și drept “blue baby syndrome” (“sindromul albastru al nou-născutului”). Aceasta se manifestă întâi prin probleme respiratorii din cauza circulației inadecvate a oxigenului prin sânge, ducând rapid la asfixiere, ulterior, la moartea bebelușului. De aceea este atat de important ca hrana sugarilor să fie preparată cu o apă cu un continut cât mai scăzut de nitrați.

Nitrații pătrund în organism, se transformă în nitriți și blochează hemoglobina din capacitatea ei de a fixa oxigenul, iar în felul acesta se produce o insuficientă oxigenare a tuturor țesuturilor din organism – în special la nivelul țesutului nervos central, punând în pericol uneori chiar viața copiilor, sau ajungând aceștia în servicii de terapie intensivă și necesitând manevre de resuscitare – evident, pentru neutralizarea nitriților din sânge .

Soluții pentru combaterea poluării apei subterane

​Întrucât nitrații din apă nu dispar prin fierbere, îndepărtarea acestora din apă e un proces complicat şi costisitor.

​ “S-au experimentat tehnici chimice şi biochimice sau se recurge la amestecarea apelor contaminate cu altele cu concentraţie mai redusă de azotaţi. Dar e mult mai uşor şi ieftin săprevii”, explică specialiştii într-un raport guvernamental.

​Mai jos sunt prezentate o serie de măsuri ce pot fi aplicate la nivelul oricărei gospodării, având drept scop protejarea sursei de apă utilizate în gospodărie de poluarea cu nitrați:

1.  Amplasarea adăposturilor pentru creşterea animalelor în curţi, cu respectarea distanțelor adecvate față de cea mai apropiată locuinţă învecinată şi sursă de apă destinată consumului uman şi  

exploatarea acestora  astfel încât să nu producă poluarea mediului şi risc pentru sănătatea vecinilor, cu obligaţia respectării condiţiilor de biosecuritate. 

​De exemplu, dacă gospodăria este racordată la un sistem centralizat de distribuţie a apei,  ținând cont de numărul și tipul  animalelor crescute in gospodărie, în mod obișnuit distanța minimă stabilită prin Normele de igienă și sănătate publică în vigoare  și care trebuie respectată este de 10 m.

2.    Fântâna – definită drept  o instalaţie locală de aprovizionare cu apă, individuală sau publică, instalaţie din care apa este consumată prin extracţie direct din sursă – pentru a fi folosită în scop potabil, trebuie să corespundă calitativ reglementărilor în vigoare pentru apa potabilă. În cazul fântânilor publice, administraţia publică locală este responsabilă pentru finanţarea monitorizării, asigurarea conformării la parametri de calitate şi pentru avertizarea populaţiei asupra calităţii apei.

​În cazul fântânilor particulare, cheltuielile cu igienizarea acestora sunt suportate de proprietar. 

​Pentru a asigura potabilitatea apei din fântâni, amplasarea și construirea acestora trebuie să se facă astfel încât să fie asigurată protecția față de orice sursă de poluare .

​Amplasarea fântânilor publice şi a fântânilor individuale se va face cu respectarea distanţei de cel puţin 10 m radial faţă de orice sursă posibilă de poluare: grajd, coteţe, platforme individuale de colectare a gunoiului de grajd, fose septice vidanjabile, latrine şi astfel încât să nu fie afectată sănătatea populaţiei şi mediul.

​Pereţii fântânii trebuie astfel amenajaţi încât să prevină orice contaminare exterioară. Ei vor fi construiţi din material rezistent şi impermeabil: ciment, cărămidă sau piatră, tuburi din beton. Pereţii fântânii trebuie prevăzuţi cu ghizduri. Ghizdurile vor avea o înălţime de 70-100 cm deasupra solului şi 60 cm sub nivelul acestuia. Ghizdurile se construiesc din materiale rezistente şi impermeabile, iar articularea cu pereţii fântânii trebuie făcută în mod etanş.

​Fântâna trebuie să aibă capac, iar deasupra ei, un acoperiş care să o protejeze împotriva precipitaţiilor atmosferice. Scoaterea apei din fântână trebuie să se facă printr-un sistem care să împiedice poluarea ei: găleată proprie sau pompă.

​În jurul fântânii trebuie să existe o zonă de protecţie de 1,5m, amenajată în pantă, cimentată sau pavată, impermeabilizată contra infiltraţiilor şi împrejmuită pentru prevenirea accesului animalelor. 

​Dezinfecţia fântânii se va face cu substanţe dezinfectante clorigene, care au aviz/autorizaţie emisă de Comisia Naţională pentru Produse Biocide. Cantitatea de substanţă clorigenă necesară pentru efectuarea dezinfecţiei fântânii și calitatea apei după dezinfecţie trebuie să corespundă condiţiilor de calitate prevăzute de legislaţia în vigoare. 

3.   Îndepărtarea apelor uzate menajere şi agrozootehnice se va face numai prin reţeaua de canalizare a apelor uzate; în lipsa posibilităţii de racordare la sisteme publice de canalizare, se vorprevedea instalaţii proprii pentru colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate, care se vor executa şi exploata în aşa fel încât să nu constituie un pericol pentru sănătate. 

4.  Răspândirea neorganizată direct pe sol (curţi, grădini, străzi, locuri riverane ş.a.) sau în resursele de apă a apelor uzate menajere, fecaloid-menajere şi industriale este interzisă.

5.  Deversarea apelor uzate în zona de protecţie sanitară a surselor şi a instalaţiilor centrale de alimentare cu apă este interzisă. 

6.  Deversarea apelor uzate în canalele deschise construite la nivelul localităților cu scopul evacuării apelor meteorice esteinterzisă.

7.  Fosele septice vidanjabile prin care sunt îndepărtate apele uzate menajere şi fecaloid-menajere provenite de la locuinţele neracordate la un sistem de canalizare se amplasează la cel puţin 10 m faţă de cea mai apropiată locuinţă şi sursă de apă. 

În încheiere:

Protejarea apei, o datorie a fiecăruia!

​Idei de economisire a apei în locuință, având în vedere că apa nu mai este de mult considerată o resursă inepuizabilă: