Parastas Valeriu Gafencu la Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena
Pe 24 Ianuarie, 1921 in localitatea Sângerei, raionul Bălți, Basarabia, vedea lumina zilei Valeriu Gafencu. A murit in temnita la Targu Ocna, pe 18 februarie 1952, la varsta de 31 de ani.
Parastas Valeriu Gafencu la Biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena. Astfel azi, la Biserica cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena din orașul Tg Ocna, credincioșii impreuna cu preotul Andrei Turcu au făcut un parastas de pomenire a lui Valeriu Gafencu, dar și a celor morți in temnițele comuniste.
Valeriu Gafencu este unul dintre tinerii care au murit pentru Hristos. A luptat pentru apararea credintei ortodoxe si a neamului romanesc. Multi il numesc „Sfântul Închisorilor” și sunt convinși ca ca sosi și clipa canonizarii lui.
Tatăl lui Valeriu Gafencu a fost deputat în Adunarea Reprezentativă, care a votat Unirea cu România în 1918. A fost deportat în 1940 în Siberia, unde a şi murit.
Martiriu lui Valeriu Gafencu
Valeriu Gafencu a fost arestat în 1941, la doar 20 de ani, pe când era student la Facultatea de Drept din Iaşi. A fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică, pentru „activitate legionară”. A fost îndrumător al unui grup de Frăţii de Cruce din Iaşi. Împreună cu aceștia organizase o grevă împotriva lui Antonescu în ianuarie 1941.
După proces ajunge la închisoarea Aiud, unde va sta până în 1948. Acolo se va alătura grupului „Misticilor”, format în jurul lui Traian Trifan, Traian Marian, Anghel Papacioc, Marin Naidim, Virgil Maxim sau Ioan Ianolide. Alături de ei, în aceşti ani va studia îndeaproape Scripturile, Filocalia şi Patericul.
Scrisorile sale către familie datând din această perioadă arată drumul întăririi credinţei sale în Hristos.
„Mi-e dor de casă şi de libertate. (…) Sufleteşte mă simt bine. Dumnezeu mă călăuzeşte.” -Penitenciarul Aiud, august 1942
„În viaţa lumii blestemate de aici mă simt singur. Îmi petrec timpul gândindu-mă mereu la Dumnezeu. Singur Dumnezeu mă înţelege pe deplin […] In viaţa aceasta credinţa e totul. De aceea, omul fără credinţă e mort.” – Penitenciarul Aiud, 14 octombrie 1942
„Mi-nchipui uneori, că într-o viaţă obişnuită, normală, n-aş fi putut ajunge niciodată la o asemenea revoluţie spirituală.”
A treia detentie, si ultima, a fost cea de la inchisoarea-sanatoriu Targu Ocna, unde a fost inchis din decembrie 1949 si pana in 18 februarie 1952.
Bolile au grăbit sfârșitul lui Valeriu Gafencu
A contactat numeroase boli in regimul dur de detentie al inchisorilor. A avut TBC pulmonar, osos si ganglionar si reumatism. Cu intregul trup acoperit cu rani tuberculoase, Valeriu Gafencu si-a asteptat moartea cu o seninatate. Felul său de a fi i-a inmuiat pana si pe gardienii de temut ai închisorii.
Valeriu si-a cunoscut din-nainte ziua plecarii la Domnul, precum odinioara erau haraziti parintii cei mari ai pustiei. Cu 16 zile inainte de adormirea lui in Domnul, Valeriu i-a rugat pe colegii sai de suferinta sa-i faca rost de o lumanare si de o camasa alba, pana pe data de 18 februarie.
Dupa zece ani de inchisoare, Valeriu Gafencu a adormit in Domnul. In 18 februarie, la ora 14:00, dupa o indelungata rugaciune, cu ultimele puteri, Valeriu a spus: „Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul.”
